Elucubrație 8

Daca as putea sa ii rog pe parintii mei, i-as ruga sa-mi dea...... acel ceva de care am nevoie la 23:59 in fiecare zi, in supradoza.



Mama, sper sa intelegi ca
Nu mi-am dorit niciodata
Sa ma nasc asa.
Sper sa intelegi ca as vrea
Sa nu te mai vad uneori
Doar ca sa nu te mai ranesc
Cu ranile mele purulente.
Nu stiu daca vei intelege
Si nu stiu de ce iti tot spun.
Tu sa ma ierti mereu.
Cui nu i se intampla
Sa nu mai vrea sa traiasca
In chinul asta
Distorsionat si obscur
Pe care Meschinul
L-a format din ani?!

M-am plictisit foarte tare
De tot ce se intampla.
Iubita mea sta pe pian
Si pianul canta singur.
Tu intelegi unde bat,
Dar eu nu mai stiu
Daca mai inteleg ceva.
Poate sunt eu pianina
Dezacordata
Si ieftina
Pe care nu o mai vrea
Nimeni.
Ma simt asa singur!
As vrea sa vina cei care
M-au construit,
Sa ma unga si pe mine
Cu ulei sau cu vaselina
Pe corzi,
Ca sa-mi sune
Re minorul
Si Mi minorul
Si toate acordurile
Minore.
Sa-mi sune minorul
In fiecare clapa,
Sa-mi sune si pe pedale!

M-am saturat de acorduri minore
Si de situatia mea.
Cati stiu cum suna un acord minor?
Putini. Dar ei stiu comentarii
Si melodii
Si gesturi
Si miscari;
Le stiu pe de rost.
Eu stiu atat de putine!
Nu mai suport
"Puținicia" mea.
Sunt prea putin
Si vreau sa fiu mai mult,
Sa fiu major.
Sa fiu si eu bine
Ca toata lumea.
Am obosit de toate
Si toate, am impresia,
Au obosit de mine.

M-as prinde cu un vers de gat
Si m-as arunca in mare.
De fapt in ocean m-as arunca!
Ca sa nu mai scap din valurile-i
Inalte si adanci.
Sunt atat de failibil
Si atat de bine imi maschez
Neputinta.
Trebuia sa brevetez o crema
Care ascunde nimicnicia.
Eram milionar si poate
Fericit...