Pentru Bunica

Merg…

Cavoul se depărtează parcă

Cu cât ajung mai aproape.

O forță mă trage spre

Viață,

În ciuda voinței mele.

Ajung, prin teleportarea

Atomilor fini

În fața crucii.

O poză, păzită

De o sticlă spartă,

Mă privește și parcă

Îmi spune Ceva.

O lacrimă îmi îngheață

În ochi.

O scot și rămân orb.

O simt ca pe un trandafir.

O modelez într-un fulg,

În dans,

În Valurile Dunării…

Dansez cu Ea;

Dansez, îngheț…

Și mă trezesc

Și văd.

Și n-O mai văd.

O sărutare caldă

Mi se topește pe

Obrazul rece.

Aprind o lumânare

Și ca-ntr-o zi oarecare,

Plec

Și las în urma mea,

Obositoarea Uitare